Timpul estimat pentru citire: 6 minute

Cum te ajută activele nefinanciare să accesezi credite și să-ți crești afacerea

Activele nefinanciare sunt adesea privite ca simple bunuri în contabilitate, însă, în realitate, ele pot fi cheia accesului la finanțare și dezvoltare pentru orice firmă. Prin definiție, activele nefinanciare sunt bunuri tangibile sau intangibile asupra cărora companiile dețin dreptul de proprietate și care generează beneficii economice prin utilizare, deținere sau prin cedarea lor temporară altor entități. Spre deosebire de activele financiare (acțiuni, obligațiuni), valoarea lor nu se bazează pe contracte de creanță, ci pe caracteristici fizice sau intelectuale. În acest articol practic, vei afla cum să recunoști aceste active, ce rol joacă în obținerea creditelor și cum să le gestionezi corect pentru a-ți crește afacerea.

Ce sunt activele nefinanciare (și ce NU sunt)

Activele nefinanciare includ bunuri fizice precum terenuri, clădiri, mașini, echipamente, dar și bunuri fără substanță materială, precum brevete, licențe, mărci comerciale și goodwill. Elementul comun este că aceste active nu pot fi tranzacționate pe piețe financiare și își valorifică potențialul prin utilizare directă în activitatea firmei. Spre deosebire, activele financiare sunt titluri care generează venituri prin dobânzi sau dividende și pot fi cumpărate ori vândute oricând pe o piață activă.

Activele nefinanciare sunt incluse în bilanțul unei companii și sunt luate în calcul de analiștii financiari pentru a evalua viabilitatea pe termen lung. Ele pot servi drept garanții pentru credite, iar valoarea lor poate crește sau scădea în timp în funcție de piață și de uzură.

Clasificarea activelor nefinanciare

În sistemul european de conturi (ESA 2010), activele nefinanciare se împart în două mari categorii:

  1. Active nefinanciare produse (AN.1)

    Rezultate ale procesului de producție: active fixe, stocuri și bunuri de valoare. Activele fixe sunt bunuri utilizate repetat în producție mai mult de un an (locuințe, clădiri, utilaje, produse de proprietate intelectuală). Stocurile includ materii prime, lucrări în curs și produse finite, iar bunurile de valoare sunt obiecte de artă, bijuterii și metale prețioase.

  2. Active nefinanciare neproduse (AN.2)

    Nu provin dintr-un proces de producție: resurse naturale (terenuri, rezerve de minereuri, ape, păduri), contracte, leasinguri, licențe și fonduri comerciale precum goodwill.

O altă clasificare utilă în practică este după natura bunului:

  • Tangibile: bunuri fizice (terenuri, clădiri, echipamente).
  • Intangibile: bunuri fără formă fizică (brevete, mărci comerciale, licențe, software, goodwill).

Uite, pe scurt, principalele subcategorii:

Categorie Subcategorie
Active nefinanciare produse
  • Active fixe (clădiri, mașini, echipamente, software)
  • Stocuri: materii prime, lucrări în curs, produse finite
  • Bunuri de valoare: bijuterii, opere de artă
Active nefinanciare neproduse
  • Resurse naturale (terenuri, rezerve de minereuri, păduri, ape)
  • Contracte, leasinguri, licențe: drepturi de exploatare, licențe software, leasinguri cu valoare reziduală
  • Fonduri comerciale: goodwill, mărci comerciale, relații cu clienții

Cum influențează activele nefinanciare accesul la finanțare

Băncile și investitorii privesc activele nefinanciare ca pe o garanție solidă atunci când acordă împrumuturi. De pildă, o companie care deține clădiri, mașini sau echipamente în proprietate poate contracta un credit garantând cu aceste bunuri. În multe cazuri, instituțiile financiare solicită dovada deținerii (acte de proprietate, registre de inventar) și efectuează o evaluare pentru a stabili valoarea reală a garanției.

Activele intangibile pot, de asemenea, susține accesul la finanțare. O marcă înregistrată cunoscută sau un portofoliu de brevete poate crește valoarea companiei în ochii investitorilor, deși evaluarea acestor active este mai complexă. Goodwill-ul (reputația, relațiile cu clienții) poate fi luat în calcul la evaluarea unei firme în vederea vânzării sau atragerii de capital de risc.

Amortizarea și deprecierea activelor nefinanciare

Majoritatea activelor nefinanciare tangibile se depreciază în timp. Mașinile și echipamentele, de exemplu, pierd valoare prin uzură, iar această pierdere se reflectă în contabilitate prin amortizare. Procesul de amortizare distribuie costul inițial al unui activ pe durata sa de viață, influențând profitul impozabil și cash flow-ul firmei. Excepție face terenul, care, în multe cazuri, se poate aprecia. Activele intangibile, precum licențele sau brevetele, se amortizează pe perioada de viață economică.

O bună gestiune presupune înregistrarea corectă în contabilitate și revizuirea periodică a valorii de piață. În plus, trebuie urmărită durata de utilizare rămasă pentru a decide momentul în care activele trebuie înlocuite sau vândute.

Exemplu reprezentativ

Să luăm exemplul unui mic atelier de producție. Proprietarul deține:

  • o hală (active fix),
  • utilaje pentru prelucrare (active fixe)
  • și un brevet pentru un design unic de produs (activ intangibil).

Când decide să-și extindă afacerea și solicită un credit, banca îi cere garanții. Proprietarul prezintă actele de proprietate ale halei și utilajelor, plus documentația brevetului.

Banca evaluează aceste active: clădirea și utilajele au o valoare de piață clară și pot fi folosite ca garanții, iar brevetul adaugă valoare suplimentară, demonstrând potențialul de venit viitor. Pe baza acestei evaluări, firma obține un credit avantajos, pe care îl folosește pentru a achiziționa noi echipamente și pentru a-și extinde portofoliul.

Concluzie

Activele nefinanciare sunt mai mult decât simple bunuri trecute în bilanț. Ele sunt resurse esențiale ce pot susține dezvoltarea unei companii, fie ca garanții pentru credite, fie ca elemente care îi cresc valoarea pe termen lung. Diferența față de activele financiare constă în modul în care își generează valoarea și în faptul că nu pot fi ușor tranzacționate. Pentru a beneficia din plin de aceste resurse, firmele ar trebui să țină un inventar detaliat, să evalueze periodic activele și să planifice înlocuirea celor depreciate. În final, întreabă-te: ce active nefinanciare deții și cum le poți valorifica pentru a accelera creșterea afacerii tale?

Întrebări frecvente

1. Ce tipuri de active nefinanciare sunt cel mai ușor de evaluat?

Activele tangibile (clădiri, terenuri, utilaje) sunt în general mai ușor de evaluat, deoarece au o piață transparentă și prețuri de referință. Activele intangibile necesită metode specifice (fluxuri de numerar viitoare, comparații de piață).

2. Pot garanta un credit doar cu active nefinanciare?

Da, multe bănci acceptă active nefinanciare ca garanții, însă pot solicita și alte documente care demonstrează capacitatea de plată. Valoarea garanției va influența mărimea creditului.

3. Cum se calculează amortizarea unui activ nefinanciar?

În România, amortizarea se calculează în funcție de durata de viață utilă stabilită prin catalogul mijloacelor fixe. Există metode liniare, degresive sau accelerate, în funcție de tipul activului și de opțiunile fiscale.

4. Ce diferență e între active nefinanciare și investiții?

Investițiile sunt cheltuieli făcute cu scopul de a obține profit viitor și pot include atât active financiare (acțiuni, obligațiuni), cât și nefinanciare (echipamente). Activele nefinanciare sunt obiectul investiției, nu investiția în sine.

5. Cum înregistrez corect activele nefinanciare în contabilitate?

Acestea trebuie înregistrate la costul de achiziție sau la valoarea de piață dacă sunt contribuții în natură. Ulterior, se aplică amortizarea conform legislației și se actualizează valoarea în cazul reevaluărilor.

Alege din cele 150+ de oferte de la 20+ institutii financiare partenere:

Aplica pentru un credit in mai putin de 5 minute